PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare ce se servește la masă. – Din ngr. plási. (Sursa: DEX '98 )
plásă, pláse, plăși, plése, s.f. (înv. și reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice). (Sursa: DAR )
plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése (Sursa: Ortografic )
plasa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) plasa | plasare | plasat | plasând | singular | plural | plasează | plasați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | plasez | (să) plasez | plasam | plasai | plasasem | a II-a (tu) | plasezi | (să) plasezi | plasai | plasași | plasaseși | a III-a (el, ea) | plasează | (să) plaseze | plasa | plasă | plasase | plural | I (noi) | plasăm | (să) plasăm | plasam | plasarăm | plasaserăm, plasasem* | a II-a (voi) | plasați | (să) plasați | plasați | plasarăți | plasaserăți, plasaseți* | a III-a (ei, ele) | plasează | (să) plaseze | plasau | plasară | plasaseră | * Formă nerecomandată plasă (pl. plase) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | plasă | plasa | plural | plase | plasele | genitiv-dativ | singular | plase | plasei | plural | plase | plaselor | vocativ | singular | plasă, plaso | plural | plaselor | plasă (pl. plese) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | plasă | plasa | plural | plese | plesele | genitiv-dativ | singular | plese | plesei | plural | plese | pleselor | vocativ | singular | plasă, plaso | plural | pleselor | plasă (pl. plăși) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | plasă | plasa | plural | plăși | plășile | genitiv-dativ | singular | plăși | plășii | plural | plăși | plășilor | vocativ | singular | plasă, plaso | plural | plășilor |
|