PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare ce se servește la masă. – Din ngr. plási. (Sursa: DEX '98 )

plásă, pláse, plăși, plése, s.f. (înv. și reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice). (Sursa: DAR )

plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
plasa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) plasa plasare plasat plasând singular plural
plasea plasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) plasez (să) plasez plasam plasai plasasem
a II-a (tu) plasezi (să) plasezi plasai plasași plasaseși
a III-a (el, ea) plasea (să) plaseze plasa plasă plasase
plural I (noi) plasăm (să) plasăm plasam plasarăm plasaserăm, plasasem*
a II-a (voi) plasați (să) plasați plasați plasarăți plasaserăți, plasaseți*
a III-a (ei, ele) plasea (să) plaseze plasau plasa plasaseră
* Formă nerecomandată

plasă (pl. plase)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pla plasa
plural plase plasele
genitiv-dativ singular plase plasei
plural plase plaselor
vocativ singular plasă, plaso
plural plaselor

plasă (pl. plese)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pla plasa
plural plese plesele
genitiv-dativ singular plese plesei
plural plese pleselor
vocativ singular plasă, plaso
plural pleselor

plasă (pl. plăși)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pla plasa
plural plăși plășile
genitiv-dativ singular plăși plășii
plural plăși plășilor
vocativ singular plasă, plaso
plural plășilor