PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare ce se servește la masă. – Din ngr. plási. (Sursa: DEX '98 )

PLEȘ, PLEÁȘĂ, pleși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S. f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši. (Sursa: DEX '98 )

PLEȘ1 ~uri n. 1) Parte a capului de pe care a căzut părul; chelie. 2) Suprafață de teren lipsită de vegetație. /<sl. plĕši (Sursa: NODEX )

PLEȘ2 pleáșă (~i, ~e) înv. v. PLEȘUV. /<sl. pleši (Sursa: NODEX )

PLEÁȘĂ s. v. calviție, chelie, pleșuvie. (Sursa: Sinonime )

PLEȘ adj. v. chel, gol, golaș, pleșuv. (Sursa: Sinonime )

plásă, pláse, plăși, plése, s.f. (înv. și reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice). (Sursa: DAR )

pleáșă (-éșe), s. f. – Chelie, calviție. Sl. plĕsĭ (Miklosich, Lexicon, 578; Cihac, II, 262), cf. slov. plês, ceh. pleš. – Der. pleș, adj. (chel); pleșuv (var. pleșug, pleșiv), adj. (chel), cf. sl. plĕsivŭ, slov. plĕsiv; pleși (var. plesuvi), vb. (a pierde părul, a cheli); pleșuvie (var. pleșugie), s. f. (chelie). Cf. ALR, I, 12; circulă numai în V, NV și Mold. (Sursa: DER )

plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése (Sursa: Ortografic )

pleáșă (loc fără vegetație) s. f., pl. pléșuri (Sursa: Ortografic )

pleș adj. m., pl. pleși; f. sg. pleáșă, pl. pléșe (Sursa: Ortografic )