PLAV, plavuri, s. n. (Reg.) Plaur. – Din ucr., rus. plav. (Sursa: DEX '98 )
PLAV s. v. insulă plutitoare, plaur, plavie. (Sursa: Sinonime )
plav2, -ă, adj. (reg.; despre boi) care are părul de culoare albă sau albă-gălbuie. (Sursa: DAR )
plav s. n., pl. plávuri (Sursa: Ortografic )
PLÁV ~uri reg. v. PLAUR. /<ucr., rus. plav (Sursa: NODEX )
plav (plaur; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | plav | plavul | plural | plavuri | plavurile | genitiv-dativ | singular | plav | plavului | plural | plavuri | plavurilor | vocativ | singular | — | plural | — | plav (adj.) adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | plav | plavul | plavă | plava | plural | plavi | plavii | plave | plavele | genitiv-dativ | singular | plav | plavului | plave | plavei | plural | plavi | plavilor | plave | plavelor | vocativ | singular | plavule | plavo | plural | plavilor | plavelor |
|