PLAY-BACK, play-backuri, s. n. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. [Pr.: pléĭbec] – Cuv. engl. (Sursa: DEX '09 )

PLAY-BACK subst. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. – Cuv. engl. (Sursa: DEX '98 )

PLAY-BACK s.n. (Anglicism) Acțiunea de desfășurare în sens invers a benzii de magnetofon. ♦ (Telev.) Imprimare a vocii înainte de emisiune pentru a asigura o înregistrare corectă. ♦ Sincronizare a unor vederi cinematografice sau de televiziune cu o bandă sonoră făcută la o masă de dublare. [Pron. plei-béc. / < engl. play-back]. (Sursa: DN )

PLAY-BACK PLÉI-BEC/ s. n. redare a unei înregistrări pe bandă electromagnetică sau pe disc. ◊ (cinem., tv.) tehnică, inversă dublajului, prin care înregistrarea sunetului precede pe aceea a imaginii. (< engl. play-back) (Sursa: MDN )

play-back (angl.) [pron. pléĭbec] s. n. art. play-backul; pl. play-backuri (Sursa: DOOM 2 )