PLEONÁSM, pleonasme, s. n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziții etc. cu același înțeles. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonasme. (Sursa: DEX '98 )

PLEONÁSM s.n. Procedeu greșit de exprimare, constând în alăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee. [Pron. ple-o-, pl. -me, -muri. / cf. fr. pléonasme, lat. pleonasmus, gr. pleonasmos]. (Sursa: DN )

PLEONÁSM s. n. greșeală de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte care repetă inutil aceeași idee. (< fr. pléonasme, gr. pleonasmos) (Sursa: MDN )

PLEONÁSM s. (LINGV.) tautologie. (Sursa: Sinonime )

pleonásm s. n. (sil. ple-o-), pl. pleonásme (Sursa: Ortografic )

PLEONÁSM ~e n. Eroare de exprimare constând în folosirea paralelă a unor cuvinte sau expresii identice sau apropiate ca sens. [Sil. ple-o-] /<fr. pléonasme (Sursa: NODEX )