PLONJÉU, (1) plonjee, (2) plangeuri1) vezi nota, s. n. 1. Parte a parapetului unei lucrări de fortificație peste care apărătorul poate trage asupra dușmanului. 2. Plonjare. – Din fr. plongée. (Sursa: DEX '98 )

PLONJÉU s.n. 1. Plonjare. 2. Fotografie cinematografică dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire. 3. Taluzul superior al unei lucrări de fortificație. 4. V. plonj. [Pl. -uri, var. (3) [în DN] plonjee s.f. < fr. plongée]. (Sursa: DN )

PLONJÉU s. n. 1. scufundare în apă (prin sărituri). ◊ (cinem.) filmare dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire. 2. taluz superior al unui parapet. 3. plonj. 4. mișcare de coborâre (rapidă) a unui avion. (< fr. plongée) (Sursa: MDN )

PLONJÉU s. v. plonjon. (Sursa: Sinonime )

plonjéu s.n., art. plonjéul; pl. (acțiuni) plonjéuri / (taluzuri) plonjée (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
plonjeu (taluz; -ee)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plonjeu plonjeul
plural plonjee plonjeele
genitiv-dativ singular plonjeu plonjeului
plural plonjee plonjeelor
vocativ singular plonjeule
plural plonjeelor

plonjeu (acțiune; -ri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plonjeu plonjeul
plural plonjeuri plonjeurile
genitiv-dativ singular plonjeu plonjeului
plural plonjeuri plonjeurilor
vocativ singular plonjeule
plural plonjeurilor