PLONJÓR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din fr. plongeur. (Sursa: DEX '98 )

PLONJÓR s.n. Aparat electrocaloric care servește la încălzirea rapidă prin imersiune a unei cantități mici de lichid. [< fr. plonjeur]. (Sursa: DN )

PLONJÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care plonjează; scufundător. II. s. m. scafandru. III. s. n. aparat electric portativ pentru încălzirea rapidă, prin imersiune, a unei cantități mici de lichid; termoplonjor. (< fr. plongeur) (Sursa: MDN )

PLONJÓR s. v. cufundător, scafandrier, scafandru. (Sursa: Sinonime )

plonjór (persoană) s. m., pl. plonjóri (Sursa: Ortografic )

plonjór (aparat) s. n., pl. plonjoáre (Sursa: Ortografic )

PLONJÓR1 ~oáre n. Aparat electric pentru încălzirea rapidă a unei cantități mici de lichid (prin cufundarea în acesta). /<fr. plongeur (Sursa: NODEX )

PLONJÓR2 ~i m. rar Lucrător specializat în efectuarea unor lucrări sub apă, echipat cu un costum și cu aparate speciale; scafandru. /<fr. plongeur (Sursa: NODEX )