POȘ, poșuri, s. n. Poștie1. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche]. (Sursa: DN )

POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche) (Sursa: MDN )

POȘ s. v. poștă. (Sursa: Sinonime )

poș1, póșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal. (Sursa: DAR )

poș2, póșuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau mare, folosită la vânătoare; bucățică de fier folosită în loc de alică. 2. (în forma: poș) glonț de vânătoare; cartuș. (Sursa: DAR )

poș (póșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838). (Sursa: DER )

poș s. n., pl. póșuri (Sursa: Ortografic )