PÓCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. – Din fr., engl. poker. (Sursa: DEX '98 )

PÓCHER s.n. Joc de cărți. [Pl. -re, -ruri. / cf. engl., fr. poker]. (Sursa: DN )

PÓCHER s. n. joc de cărți, în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige în diferite combinații. (< ngr., fr. poker, germ. Poker) (Sursa: MDN )

pócher / póker [e pron. ă] s. n., pl. póchere / pókere (Sursa: DOOM 2 )

pócher s. n., pl. póchere (Sursa: Ortografic )

PÓCHER ~e n. Joc de cărți în care fiecare participant, dispunând de 5 cărți, poate să câștige, dacă are într-adevăr combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i facă pe parteneri să creadă în aceasta. /<fr., engl. poker (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
pocher (pl. pochere)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pocher pocherul
plural pochere pocherele
genitiv-dativ singular pocher pocherului
plural pochere pocherelor
vocativ singular
plural

pocher (pl. pocheruri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pocher pocherul
plural pocheruri pocherurile
genitiv-dativ singular pocher pocherului
plural pocheruri pocherurilor
vocativ singular
plural