POCINÓG, pocinoage, s. n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinóc s. n.] – Din sl. počinŭkŭ. (Sursa: DEX '98 )

POCINÓG s. 1. v. poznă. 2. v. necaz. (Sursa: Sinonime )

POCINÓG s. v. saftea. (Sursa: Sinonime )

pocinóg (-guri), s. n. – 1. Saftea, prima vînzare din zi. – 2. Început. – 3. Bucluc, boroboață. Sl. počinŭkŭ „început” (Cihac, II, 269; Conev 78), cf. ceh. počinek. (Sursa: DER )

pocinóg s. n., pl. pocinoáge (Sursa: Ortografic )

POCINÓG ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. 2) reg. Început de bun augur. /<sl. poținoku (Sursa: NODEX )