POÉT, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care compune poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète. (Sursa: DEX '98 )

POÉT, -Ă s.m. și f. Autor de poezii. ♦ Om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet. [Pron. po-et. / cf. fr. poète, lat. poeta]. (Sursa: DN )

POÉT, -Ă s. m. f. 1. autor de poezii. 2. om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet (1). (< fr. poète, lat., it. poeta, germ. Poet) (Sursa: MDN )

POÉT s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cântător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.) (Sursa: Sinonime )

poét (poéți), s. m. – Autor de poezii. Fr. poète. – Der. poetic, s. m. (înv., poet), din mgr. ποιητιϰός, sec. XVIII; poetic, adj., din fr. poétique; poetastru, s. m., din it. poetastro; poetiza, vb., din fr. poétiser; poezie, s. f., din fr. poésie. (Sursa: DER )

poét s. m., pl. poéți (Sursa: Ortografic )

POÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Autor de creații literare în versuri. 2) fig. Persoană înzestrată cu imaginație artistică. [Sil. po-et] /<ngr. poitís, lat., it. poeta, fr. poete (Sursa: NODEX )