POLIELÉU, polieleuri, s. n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei. (Sursa: DEX '98 )
polieléu s. n. (sil. -li-e-), art. polieléul; pl. poliéleie/poliéleuri (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
polieleu (pl. -ri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polieleu polieleul
plural polieleuri polieleurile
genitiv-dativ singular polieleu polieleului
plural polieleuri polieleurilor
vocativ singular polieleule
plural polieleurilor