POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se întrebuințează în electrotehnică, în industria cablurilor și la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren. (Sursa: DEX '98 )

POLISTIRÉN s.n. Masă plastică obținută prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène]. (Sursa: DN )

POLISTIRÉN s. n. masă plastică solidă, rezistentă, obținută prin polimerizarea stirenului. (< fr. polystyrène, engl. polystyrene) (Sursa: MDN )

POLISTIRÉN s. (CHIM.) polistirol. (Sursa: Sinonime )

polistirén s. m. (sil. mf. -sti-), pl. polistiréni (Sursa: Ortografic )

POLISTIRÉN ~i m. Compus organic sub formă de substanță solidă, incoloră sau gălbuie, obținut prin polimerizarea stirenului și întrebuințat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyrene (Sursa: NODEX )