PÓNCE adj. invar. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară; spumă de mare; bucată din această rocă, întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini, la înlăturarea pielii îngroșate etc. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce. (Sursa: DEX '98 )

PÓNCE adj. invar. : Piatră ~ rocă vulcanică ușoară și poroasă, de culoare cenușie sau albă, având diferite întrebuințări. /<fr. [pierre] ponce (Sursa: NODEX )

PÓNCE adj. invar. Piatră ponce = rocă eruptivă, spongioasă și foarte ușoară; bucată dintr-o astfel de rocă, folosită mai ales la șlefuitul lemnului și al altor materiale. [Pron. pon-ce. / < fr. (pierre) ponce]. (Sursa: DN )

PÓNCE adj. inv. piatră ~ = rocă vulcanică sticloasă, spongioasă și foarte ușoară, la șlefuirea metalelor etc. (< fr. /pierre/ ponce) (Sursa: MDN )

ponce (piatră ~) (fr.) [pron. pons] adj. f., pl. ponce (Sursa: DOOM 2 )

pónce adj. invar. (Sursa: Ortografic )

PONCI, -E, ponci, -e, adj. (Reg.; despre terenuri) Povârnit, abrupt. (Sursa: DLRM )

Declinări/Conjugări
ponce   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ponce poncea
plural ponce poncele
genitiv-dativ singular ponce poncei
plural ponce poncelor
vocativ singular ponce, ponceo
plural poncelor

ponci (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ponci ponciul ponce poncea
plural ponci poncii ponce poncele
genitiv-dativ singular ponci ponciului ponce poncei
plural ponci poncilor ponce poncelor
vocativ singular
plural