PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif]. (Sursa: DN )

PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif) (Sursa: MDN )

poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
poncif (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poncif ponciful
plural poncife poncifele
genitiv-dativ singular poncif poncifului
plural poncife poncifelor
vocativ singular
plural