PORCÓI, porcoaie, s. n. Grămadă de fân sau de paie; spec. căpiță. ♦ P. gener. Grămadă, morman, maldăr. [Var.: purcói s. n.] – Porc + suf. -oi. (Sursa: DEX '98 )

PORCÓI s. v. pietroșel, porcușor. (Sursa: Sinonime )

PORCÓI s. v. căpiță. (Sursa: Sinonime )

porcói (porcoáie), s. n. – 1. Mușuroit, grămadă de pămînt cu care se acoperă baza plantelor cultivate. – 2. Grămadă, morman. – Var. purcoi. Lat. porca „mușuroire”, care pare să fi fost cuvînt diferit de la porca „scroafă”, cf. it. porca „brazdă”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu există dovadă documentară a folosirii cuvîntului primitiv fără suf.; totuși, este posibil ca rus. porka „vas de lemn” (origine necunoscută după Vasmer, II, 407), să provină din rom. (Sursa: DER )

porcói (pește, porc mare) s. m., pl. porcói, art. porcóii (Sursa: Ortografic )

porcói (grămadă) s. n., pl. porcoáie (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
porcoi (zool.; -oi)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porcoi porcoiul
plural porcoi porcoii
genitiv-dativ singular porcoi porcoiului
plural porcoi porcoilor
vocativ singular porcoiule
plural porcoilor

porcoi (căpiță; -oaie)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porcoi porcoiul
plural porcoaie porcoaiele
genitiv-dativ singular porcoi porcoiului
plural porcoaie porcoaielor
vocativ singular porcoiule
plural porcoaielor