|
POSTFÁȚĂ, postfețe, s. f. Text sau comentariu explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post1- + față (după fr. postface). (Sursa: DEX '98 )
POSTFÁȚĂ ~éțe f. Comentariu plasat la sfârșitul unei cărți. [G.-D. postfeței] /post- + față (Sursa: NODEX )
POSTFÁȚĂ s.f. Cuvânt către cititori așezat la sfârșitul unei cărți. [După fr. postface]. (Sursa: DN )
POSTFÁȚĂ s. f. cuvânt către cititori la sfârșitul unei cărți. (după fr. postface) (Sursa: MDN )
Postfață ≠ prefață (Sursa: Antonime )
postfáță s. f. (sil. mf. post-) → față (Sursa: Ortografic )
| postfața verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) postfața | postfațare | postfațat | postfațând | singular | plural | | postfațează | postfațați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | postfațez | (să) postfațez | postfațam | postfațai | postfațasem | | a II-a (tu) | postfațezi | (să) postfațezi | postfațai | postfațași | postfațaseși | | a III-a (el, ea) | postfațează | (să) postfațeze | postfața | postfață | postfațase | | plural | I (noi) | postfațăm | (să) postfațăm | postfațam | postfațarăm | postfațaserăm, postfațasem* | | a II-a (voi) | postfațați | (să) postfațați | postfațați | postfațarăți | postfațaserăți, postfațaseți* | | a III-a (ei, ele) | postfațează | (să) postfațeze | postfațau | postfațară | postfațaseră | * Formă nerecomandată | postfață substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | postfață | postfața | | plural | postfețe | postfețele | | genitiv-dativ | singular | postfețe | postfeței | | plural | postfețe | postfețelor | | vocativ | singular | postfață, postfațo | | plural | postfețelor | |