POSTFÁȚĂ, postfețe, s. f. Text sau comentariu explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post1- + față (după fr. postface). (Sursa: DEX '98 )
POSTFÁȚĂ s.f. Cuvânt către cititori așezat la sfârșitul unei cărți. [După fr. postface]. (Sursa: DN )
POSTFÁȚĂ s. f. cuvânt către cititori la sfârșitul unei cărți. (după fr. postface) (Sursa: MDN )
Postfață ≠ prefață (Sursa: Antonime )
postfáță s. f. (sil. mf. post-) → față (Sursa: Ortografic )
POSTFAȚÁ, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață. (Sursa: DEX '98 )
POSTFÁȚĂ ~éțe f. Comentariu plasat la sfârșitul unei cărți. [G.-D. postfeței] /post- + față (Sursa: NODEX )
POSTFAȚÁ vb. tr. a scrie o postfață. (< postfață) (Sursa: MDN )
A postfața ≠ a prefața (Sursa: Antonime )
postfațá vb., ind. prez. 1 sg. postfațéz, 3 sg. și pl. postfațeáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
postfața   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) postfața postfațare postfațat postfațând singular plural
postfațează postfațați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) postfațez (să) postfațez postfațam postfațai postfațasem
a II-a (tu) postfațezi (să) postfațezi postfațai postfațași postfațaseși
a III-a (el, ea) postfațează (să) postfațeze postfața postfață postfațase
plural I (noi) postfațăm (să) postfațăm postfațam postfațarăm postfațaserăm, postfațasem*
a II-a (voi) postfațați (să) postfațați postfațați postfațarăți postfațaserăți, postfațaseți*
a III-a (ei, ele) postfațează (să) postfațeze postfațau postfațară postfațaseră
* Formă nerecomandată

postfață   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular postfață postfața
plural postfețe postfețele
genitiv-dativ singular postfețe postfeței
plural postfețe postfețelor
vocativ singular postfață, postfațo
plural postfețelor