« Back
POTENȚÁT, -Ă, potențați, -te, adj. Amplificat, intensificat, întărit; sporit. – V. potența. (Sursa: DEX '98 )
POTENȚÁT adj. v. amplificat. (Sursa: Sinonime )
POTENȚÁT adj. v. accentuat, evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
potența   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) potența potențare potențat potențând singular plural
potențează potențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) potențez (să) potențez potențam potențai potențasem
a II-a (tu) potențezi (să) potențezi potențai potențași potențaseși
a III-a (el, ea) potențează (să) potențeze potența potență potențase
plural I (noi) potențăm (să) potențăm potențam potențarăm potențaserăm, potențasem*
a II-a (voi) potențați (să) potențați potențați potențarăți potențaserăți, potențaseți*
a III-a (ei, ele) potențează (să) potențeze potențau potențară potențaseră
* Formă nerecomandată

potențat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potențat potențatul potențată potențata
plural potențați potențații potențate potențatele
genitiv-dativ singular potențat potențatului potențate potențatei
plural potențați potențaților potențate potențatelor
vocativ singular — —
plural — —