POTENTÁT, potentați, s. m. Suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus. (Sursa: DEX '98 )

POTENTÁT s.m. Șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influență. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus]. (Sursa: DN )

POTENTÁT s. m. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat. ◊ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus) (Sursa: MDN )

POTENTÁT s. autocrat. (Sursa: Sinonime )

potentát s. m., pl. potentáți (Sursa: Ortografic )

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență. (Sursa: DEX '98 )

POTENȚÁT, -Ă, potențați, -te, adj. Amplificat, intensificat, întărit; sporit. – V. potența. (Sursa: DEX '98 )

A POTENȚÁ ~éz tranz. A face să se potențeze. /Din potență (Sursa: NODEX )

A SE POTENȚÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență (Sursa: NODEX )

POTENTÁT ~ți m. 1) Conducător absolut al unei țări care își exercită puterea în mod arbitrar; despot; tiran; dictator. 2) fig. Persoană care deține o putere excesivă. /<fr. potentat, lat. potentatus (Sursa: NODEX )

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare]. (Sursa: DN )

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare) (Sursa: MDN )

POTENȚÁ vb. v. amplifica. (Sursa: Sinonime )

POTENȚÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia. (Sursa: Sinonime )

POTENȚÁT adj. v. amplificat. (Sursa: Sinonime )

POTENȚÁT adj. v. accentuat, evidențiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat. (Sursa: Sinonime )

potențá vb., ind. prez. 1 sg. potențéz, 3 sg. și pl. potențeáză (Sursa: Ortografic )