POTÉNT, -Ă, potenți, -te, adj. (Livr.) Puternic, tare. – Din lat. potens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

POTÉNT, -Ă adj. (Liv.) Puternic, tare, în putere. [< lat. potens]. (Sursa: DN )

POTÉNT, -Ă adj. puternic, tare, viril. (< lat. potens) (Sursa: MDN )

POTÉNT adj. v. puternic, redutabil, robust, solid, tare, temut, valoros, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Sursa: Sinonime )

Potent ≠ impotent (Sursa: Antonime )

potént adj. m., pl. poténți; f. sg. poténtă, pl. poténte (Sursa: Ortografic )

POTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care vădește potență; plin de potență. 2) Care are vigoare; puternic; tare. /<lat. potens, ~ntis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
potent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potent potentul potentă potenta
plural potenți potenții potente potentele
genitiv-dativ singular potent potentului potente potentei
plural potenți potenților potente potentelor
vocativ singular
plural