|
POTENTÁT, potentați, s. m. Suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus. (Sursa: DEX '98 )
POTENTÁT ~ți m. 1) Conducător absolut al unei țări care își exercită puterea în mod arbitrar; despot; tiran; dictator. 2) fig. Persoană care deține o putere excesivă. /<fr. potentat, lat. potentatus (Sursa: NODEX )
POTENTÁT s.m. Șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influență. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus]. (Sursa: DN )
POTENTÁT s. m. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat. ◊ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus) (Sursa: MDN )
POTENTÁT s. autocrat. (Sursa: Sinonime )
potentát s. m., pl. potentáți (Sursa: Ortografic )
| potentat substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | potentat | potentatul | | plural | potentați | potentații | | genitiv-dativ | singular | potentat | potentatului | | plural | potentați | potentaților | | vocativ | singular | — | | plural | — | | potența verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) potența | potențare | potențat | potențând | singular | plural | | potențează | potențați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | potențez | (să) potențez | potențam | potențai | potențasem | | a II-a (tu) | potențezi | (să) potențezi | potențai | potențași | potențaseși | | a III-a (el, ea) | potențează | (să) potențeze | potența | potență | potențase | | plural | I (noi) | potențăm | (să) potențăm | potențam | potențarăm | potențaserăm, potențasem* | | a II-a (voi) | potențați | (să) potențați | potențați | potențarăți | potențaserăți, potențaseți* | | a III-a (ei, ele) | potențează | (să) potențeze | potențau | potențară | potențaseră | * Formă nerecomandată | potențat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | potențat | potențatul | potențată | potențata | | plural | potențați | potențații | potențate | potențatele | | genitiv-dativ | singular | potențat | potențatului | potențate | potențatei | | plural | potențați | potențaților | potențate | potențatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |