Dex

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență. (Sursa: DEX '98 )

A POTENȚÁ ~éz tranz. A face să se potențeze. /Din potență (Sursa: NODEX )

A SE POTENȚÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență (Sursa: NODEX )

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare]. (Sursa: DN )

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare) (Sursa: MDN )

POTENȚÁ vb. v. amplifica. (Sursa: Sinonime )

POTENȚÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia. (Sursa: Sinonime )

potențá vb., ind. prez. 1 sg. potențéz, 3 sg. și pl. potențeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

potența verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) potența	potențare	potențat	potențând	singular	plural
		(a) potența	potențare	potențat	potențând	potențează	potențați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	potențez	(să) potențez	potențam	potențai	potențasem
	a II-a (tu)	potențezi	(să) potențezi	potențai	potențași	potențaseși
	a III-a (el, ea)	potențează	(să) potențeze	potența	potență	potențase
plural	I (noi)	potențăm	(să) potențăm	potențam	potențarăm	potențaserăm, potențasem*
	a II-a (voi)	potențați	(să) potențați	potențați	potențarăți	potențaserăți, potențaseți*
	a III-a (ei, ele)	potențează	(să) potențeze	potențau	potențară	potențaseră

* Formă nerecomandată

potență substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	potență	potența
nominativ-acuzativ	plural	potențe	potențele
genitiv-dativ	singular	potențe	potenței
genitiv-dativ	plural	potențe	potențelor
vocativ	singular	potență, potențo
vocativ	plural	potențelor