Actualizat conform DOOM3
Caută: |
POTÓP, potopuri, s. n. 1. (În Biblie) Revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare. ♦ P. gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. a**l. Cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. – Din sl. potopŭ. (Sursa: DEX '98 ) POTÓP ~uri n. 1) (în legendele biblice) Inundație de mari proporții, care a înecat totul în afară de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) Ploaie torențială care ține mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu (Sursa: NODEX ) POTÓP s. 1. (livr.) diluviu. (~ul biblic.) 2. v. inundație. 3. (reg.) sodom. (Afară e ~ de ploaie.) 4. v. dezastru. 5. v. mulțime. 6. v. puzderie. (Sursa: Sinonime ) potóp (potópuri), s. n. – Diluviu. Var. pl. potoape. Sl. potopŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 414; Conev 38), cf. sb. potop. – Der. potopenie, s. f. (diluviu, inunudație; dezastru, calamitate); potopi, vb. (a inunda, a îneca; a nimici, a distruge, a anihila), cf. sl. potapiti, potopiti; potopitor, adj. (distrugător, nimicitor). (Sursa: DER ) potóp s. n., pl. potópuri (Sursa: Ortografic ) |