PRĂVÁL, prăvaluri, s. n. 1. Depresiune naturală (puțin adâncă) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri; spec. gârlă din regiunea inundabilă a Dunării. 2. (Reg.) Porțiune pe cursul unui râu, al unui pârâu etc., unde apa curge foarte repede (formând o cascadă mică). 3. (Reg.) Povârniș, pantă (1), coastă. [Pl. și: prăvale. – Var.: privál s. n.] – Cf. bg. preval, rom. prăvăli. (Sursa: DEX '98 )

PRĂVÁL s. v. abis, adânc, clină, coastă, co-borâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, prăpastie, pripor, repeziș, scoborâș, versant, zar. (Sursa: Sinonime )

prăvál (cădere de apă, rostogolire, coastă) s.n., pl. prăváluri (Sursa: Ortografic )

PRĂVÁL ~uri n. 1) Depresiune naturală care unește două ape (două bălți, o baltă și un râu). 2) Porțiune din cursul unui râu unde apa curge cu repeziciune. 3) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; pantă; povârniș; coastă. /Din a prăvăli (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prăval (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prăval prăvalul
plural prăvale prăvalele
genitiv-dativ singular prăval prăvalului
plural prăvale prăvalelor
vocativ singular
plural

prăval (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prăval prăvalul
plural prăvaluri prăvalurile
genitiv-dativ singular prăval prăvalului
plural prăvaluri prăvalurilor
vocativ singular
plural