PRECÉPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. (Sursa: DEX '98 )

PRECÉPT ~e n. 1) Formulă care exprimă o modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie de conduită; regulă. 2) Propunere argumentată; sfat; recomandare. /<fr. précepte, lat. praeceptum (Sursa: NODEX )

PRECÉPT s.n. Principiu, învățătură morală; regulă de conduită. ♦ Sfat, recomandare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. précepte, lat. praeceptum]. (Sursa: DN )

PRECÉPT s. n. principiu, învățătură morală; normă, regulă de conduită. ◊ sfat, recomandare. (< fr. précepte, lat. praeceptum) (Sursa: MDN )

PRECÉPT s. 1. învățătură, normă, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceală, poruncită. (Precept moral.) 2. v. recomandare. (Sursa: Sinonime )

precépt s. n., pl. precépte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
precept (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular precept preceptul
plural precepte preceptele
genitiv-dativ singular precept preceptului
plural precepte preceptelor
vocativ singular
plural