PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. (Sursa: DEX '98 )

PRECEPTÓR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur]. (Sursa: DN )

PRECEPTÓR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor) (Sursa: MDN )

PRECEPTÓR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tânăr.) (Sursa: Sinonime )

preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri (Sursa: Ortografic )

PRECEPTÓR ~i m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor (Sursa: NODEX )