PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput. (Sursa: DEX '98 )

PRECIPÚT s.n. (Jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. [< fr. préciput, lat. praecipuum]. (Sursa: DN )

PRECIPÚT s. n. (jur.) drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. (< fr. préciput) (Sursa: MDN )

precipút s. n., pl. precipúturi (Sursa: Ortografic )

PRECIPÚT ~uri n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. /<fr. préciput (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
preciput   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular preciput preciputul
plural preciputuri preciputurile
genitiv-dativ singular preciput preciputului
plural preciputuri preciputurilor
vocativ singular
plural