PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. (Livr.) Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence. (Sursa: DEX '98 )

PREEMINÉNȚĂ s.f. Superioritate netă. [Pron. -pre-e-. / cf. fr. prééminence, lat. praeeminentia]. (Sursa: DN )

PREEMINÉNȚĂ s. f. 1. demnitate, privilegiu al unui rang. 2. superioritate (în rang, în merite). (< fr. prééminence, lat. praeeminentia) (Sursa: MDN )

PREEMINÉNȚĂ s. v. superioritate. (Sursa: Sinonime )

preeminénță s. f. → eminență (Sursa: Ortografic )

PREEMINÉNȚĂ ~e f. Caracter preeminent. [Sil. pre-e-] /<fr. prééminence (Sursa: NODEX )