PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care identifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. (Sursa: DEX '98 )

PREFÍX ~e n. 1) gram. Afix care se atașează înaintea radicalului sau a temei pentru a forma un derivat. 2) (în telefonia automată) Indicativ de apel interurban al unei localități sau al unei țării. /<fr. préfixe, lat. praefixus (Sursa: NODEX )

PREFÍX s.n. 1. Particulă care pusă la începutul unui cuvânt formează împreună cu el un alt cuvânt cu alt înțeles. 2. (Telec.) Indicativ. [< fr. préfixe, cf. lat. praefixus]. (Sursa: DN )

PREFÍX s. n. 1. afix care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou. 2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau țară și trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului. (< fr. préfixe, lat. praefixus) (Sursa: MDN )

Prefix ≠ sufix (Sursa: Antonime )

prefíx s. n., pl. prefíxe (Sursa: Ortografic )