PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (Log.) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare. [Var.: premíză s. f.] – Din fr. prémisse. (Sursa: DEX '98 )

PREMÍSĂ s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. ♦ Fiecare enunț dintr-un șir de enunțuri din care este dedus un alt enunț. 2. Idee de bază; (p. ext.) bază, condiție. [Var. premiză s.f. / < fr. prémisse, cf. lat. praemissa]. (Sursa: DN )

PREMÍSĂ s. f. 1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc. ◊ idee de bază. 2. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. (< fr. prémisse, lat. praemissa) (Sursa: MDN )

PREMÍSĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.) (Sursa: Sinonime )

premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse (Sursa: Ortografic )

PREMÍSĂ ~e f. 1) Afirmație din care decurge o concluzie; idee de bază; punct de plecare. 2) log. Propoziție care face parte dintr-un raționament, din care se deduce o concluzie. [G.-D. premisei] /<fr. premisse (Sursa: NODEX )

PREMÍTE vb. v. arăta, indica, preciza, spune. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
premis   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular premis premisul premi premisa
plural premiși premișii premise premisele
genitiv-dativ singular premis premisului premise premisei
plural premiși premișilor premise premiselor
vocativ singular
plural

premisă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular premi premisa
plural premise premisele
genitiv-dativ singular premise premisei
plural premise premiselor
vocativ singular premisă, premiso
plural premiselor