|
PRESÁR, presari, s. m. Presator. – Din presă + suf. -ar. (Sursa: DLRM )
PRESÁR s. v. presator. (Sursa: Sinonime )
| presar substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | presar | presarul | | plural | presari | presarii | | genitiv-dativ | singular | presar | presarului | | plural | presari | presarilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | presăra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) presăra | presărare | presărat | presărând | singular | plural | | presară | presărați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | presar | (să) presar | presăram | presărai | presărasem | | a II-a (tu) | presari | (să) presari | presărai | presărași | presăraseși | | a III-a (el, ea) | presară | (să) presare | presăra | presără | presărase | | plural | I (noi) | presărăm | (să) presărăm | presăram | presărarăm | presăraserăm, presărasem* | | a II-a (voi) | presărați | (să) presărați | presărați | presărarăți | presăraserăți, presăraseți* | | a III-a (ei, ele) | presară | (să) presare | presărau | presărară | presăraseră | * Formă nerecomandată
|