PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pasiv (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie). (Sursa: DEX '98 )

PRESCRÍE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. 2. (refl.) (Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se șterge prin prescripție. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu. / < fr. prescrire]. (Sursa: DN )

PRESCRÍE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr. prescrire) (Sursa: MDN )

PRESCRÍE vb. 1. v. prevedea. 2. (MED.) a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.) (Sursa: Sinonime )

PRESCRÍE vb. v. comanda, copia, decide, descrie, dispune, expune, fixa, hotărî, înfățișa, ordona, porunci, prezenta, reda, reproduce, stabili, statornici, transcrie, zugrăvi. (Sursa: Sinonime )

prescríe vb. (sil. mf. pre-) → scrie (Sursa: Ortografic )

A PRESCRÍE prescríu tranz. 1) (medicamente sau tratamente) A recomanda (în scris) în scopul însănătoșirii; a sfătui să urmeze cu scrupulozitate; a indica. ~ unui bolnav odihnă absolută. 2) rar (indicații, instrucțiuni, interdicții etc.) A fixa ca obligatoriu. 3) (pedepse penale, obligații bănești etc.) A face să piardă valabilitatea printr-o prescripție; a anula. /<fr. prescrire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prescrie   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prescrie prescriere prescris prescriind singular plural
prescrie prescrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prescriu (să) prescriu prescriam prescrisei prescrisesem
a II-a (tu) prescrii (să) prescrii prescriai prescriseși prescriseseși
a III-a (el, ea) prescrie (să) prescrie prescria prescrise prescrisese
plural I (noi) prescriem (să) prescriem prescriam prescriserăm prescriseserăm, prescrisesem*
a II-a (voi) prescrieți (să) prescrieți prescriați prescriserăți prescriseserăți, prescriseseți*
a III-a (ei, ele) prescriu (să) prescrie prescriau prescriseră prescriseseră
* Formă nerecomandată