PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. (Sursa: DEX '98 )

PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus]. (Sursa: DN )

PRETÉXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr. prétexte) (Sursa: MDN )

PRETÉXT s. 1. v. prilej. 2. cuvânt, motiv, (înv.) chip. (Sub ~ că ...) 3. v. motiv. 4. (fig.) sămânță. (~ de vorbă.) (Sursa: Sinonime )

pretéxt s. n., pl. pretéxte (Sursa: Ortografic )

PRETÉXT ~e n. Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; prilej; motiv. /<fr. prétexte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
pretext (pl. pretexte)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pretext pretextul
plural pretexte pretextele
genitiv-dativ singular pretext pretextului
plural pretexte pretextelor
vocativ singular
plural

pretext (pl. pretexturi)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pretext pretextul
plural pretexturi pretexturile
genitiv-dativ singular pretext pretextului
plural pretexturi pretexturilor
vocativ singular
plural