PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ◊ (Jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detențiune) preventivă = deținere provizorie a unui inculpat în timpul soluționării unui proces penal; prevenție (1); p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din fr. préventif. (Sursa: DEX '98 )

PREVENTÍV, -Ă adj. Care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest preventiv = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). [Cf. fr. préventif, it. preventivo]. (Sursa: DN )

PREVENTÍV, -Ă adj. care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ medicină ~ă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest ~ = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). (< fr. préventif) (Sursa: MDN )

PREVENTÍV adj. profilactic. (Sursa: Sinonime )

preventív adj. m., pl. preventívi; f. sg. preventívă, pl. preventíve (Sursa: Ortografic )

PREVENTÍV ~ă (~i, ~e) Care este menit să prevină, să preîntâmpine; profilactic. Decret ~. ◊ Medicină ~ă. v. MEDICINĂ. Arest ~ sau închisoare (ori detențiune) deținere temporară a unui acuzat în cursul unui proces penal. /<fr. préventif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
preventiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular preventiv preventivul preventi preventiva
plural preventivi preventivii preventive preventivele
genitiv-dativ singular preventiv preventivului preventive preventivei
plural preventivi preventivilor preventive preventivelor
vocativ singular preventivule preventivo
plural preventivilor preventivelor