PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. (Sursa: DEX '98 )

PREZBÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prezbitism. [< fr. presbyte, cf. gr. presbys – bătrân]. (Sursa: DN )

PREZBÍT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prezbitism. (< fr. presbyte) (Sursa: MDN )

prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; f. sg. prezbítă, pl. prezbíte (Sursa: Ortografic )

PREZBÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în opoziție cu miop) (despre persoane) Care suferă de prezbitism. /<fr. presbyte (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prezbit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prezbit prezbitul prezbi prezbita
plural prezbiți prezbiții prezbite prezbitele
genitiv-dativ singular prezbit prezbitului prezbite prezbitei
plural prezbiți prezbiților prezbite prezbitelor
vocativ singular
plural