|
PREZBITERÁL, -Ă, prezbiterali, -e, adj. De prezbiter. – Din fr. presbytéral. (Sursa: DEX '98 )
prezbiterál adj. m., pl. prezbiteráli; f. sg. prezbiterálă, pl. prezbiterále (Sursa: Ortografic )
PREZBITERÁL ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru prezbiteri; de prezbiter. /<fr. presbytéral (Sursa: NODEX )
| prezbiteral adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | prezbiteral | prezbiteralul | prezbiterală | prezbiterala | | plural | prezbiterali | prezbiteralii | prezbiterale | prezbiteralele | | genitiv-dativ | singular | prezbiteral | prezbiteralului | prezbiterale | prezbiteralei | | plural | prezbiterali | prezbiteralilor | prezbiterale | prezbiteralelor | | vocativ | singular | prezbiteralule | prezbiteralo | | plural | prezbiteralilor | prezbiteralelor |
|