PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preoților. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbytérianisme. (Sursa: DEX '98 )

PREZBITERIANÍSM n. Doctrină religioasă protestantă, apărută în Anglia, care ignoră autoritatea episcopilor. [Sil. -ri-a-] /<fr. presbytérianisme (Sursa: NODEX )

PREZBITERIANÍSM s.n. Confesiune protestantă răspândită în Anglia și în alte țări, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. [Cf. fr. presbytérianisme, cf. gr. presbyteros – preot]. (Sursa: DN )

PREZBITERIANÍSM s. n. 1. sistem ecleziastic preconizat de Calvin, care conferea conducerea bisericii unui corp mixt de pastori și laici. 2. confesiune protestantă, desprinsă din anglicanism, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. (< fr. presbytérianisme) (Sursa: MDN )

prezbiterianísm s. n. (sil. -ri-a-) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
prezbiterianism   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prezbiterianism prezbiterianismul
plural
genitiv-dativ singular prezbiterianism prezbiterianismului
plural
vocativ singular
plural