PRÍMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. și substantival (în opoziție cu ultimul) Care ocupă locul indicat în ordinea numărării de numărul unu; cu care se începe enumerarea; care precede pe al doilea; întâi. ◊ În ~ rând întâi de toate. /<lat. primus (Sursa: NODEX )

PRÍMUL num. întâiul. (A ajuns acolo ~.) (Sursa: Sinonime )

PRIMUL MERIDIÁN s. v. meridian de origine. (Sursa: Sinonime )

Primul ≠ ultimul (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
prim (garnitură; -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prim primul
plural primuri primurile
genitiv-dativ singular prim primului
plural primuri primurilor
vocativ singular
plural

primul   articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular primul prima
plural primii primele
genitiv-dativ singular primului primei
plural primilor primelor