PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. (Sursa: DEX '98 )

PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putința (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare]. (Sursa: DN )

PRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunța la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare) (Sursa: MDN )

PRIVÁ vb. v. refuza. (Sursa: Sinonime )

PRIVÁ vb. v. lipsi. (Sursa: Sinonime )

privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s. f., din fr. privé; privați(un)e, s. f., din fr. privation; privatist, s. m. (înv., Trans., persoană care-și face studiile în particular). (Sursa: DER )

privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. și pl. priveáză (Sursa: Ortografic )

A PRIVÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent și necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare (Sursa: NODEX )

A SE PRIVÁ mă ~éz intranz. A renunța la ceva inerent și necesar. /<fr. priver, lat. privare (Sursa: NODEX )