|
PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. (Livr.) Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. (Sursa: DEX '98 )
PRIVÁT ~tă (~ți, ~te) Care aparține unei persoane ca individ izolat; care este al unei singure persoane; particular; personal; individual. Întreprindere ~tă. /<fr. privé, lat. privatus (Sursa: NODEX )
PRIVÁT, -Ă adj. Particular, individual. [< lat. privatus, cf. fr. privé]. (Sursa: DN )
PRIVÁT, -Ă adj. particular, individual. (< fr. privé, lat. privatus) (Sursa: MDN )
PRIVÁT adj. 1. individual, particular, personal, propriu. (Proprietate ~.) 2. domestic, intim, particular, personal. (Probleme ~.) 3. v. intim. (Sursa: Sinonime )
PRIVÁT adj. v. particular. (Sursa: Sinonime )
Privat ≠ public (Sursa: Antonime )
| priva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) priva | privare | privat | privând | singular | plural | | privează | privați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | privez | (să) privez | privam | privai | privasem | | a II-a (tu) | privezi | (să) privezi | privai | privași | privaseși | | a III-a (el, ea) | privează | (să) priveze | priva | privă | privase | | plural | I (noi) | privăm | (să) privăm | privam | privarăm | privaserăm, privasem* | | a II-a (voi) | privați | (să) privați | privați | privarăți | privaserăți, privaseți* | | a III-a (ei, ele) | privează | (să) priveze | privau | privară | privaseră | * Formă nerecomandată | privat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | privat | privatul | privată | privata | | plural | privați | privații | private | privatele | | genitiv-dativ | singular | privat | privatului | private | privatei | | plural | privați | privaților | private | privatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |