PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. (Livr.) Particular, individual. 2. S. f. (Pop.) Closet. – Din fr. privé, lat. privatus. (Sursa: DEX '98 )

PRIVÁT, -Ă adj. Particular, individual. [< lat. privatus, cf. fr. privé]. (Sursa: DN )

PRIVÁT, -Ă adj. particular, individual. (< fr. privé, lat. privatus) (Sursa: MDN )

PRIVÁT adj. 1. individual, particular, personal, propriu. (Proprietate ~.) 2. domestic, intim, particular, personal. (Probleme ~.) 3. v. intim. (Sursa: Sinonime )

PRIVÁT adj. v. particular. (Sursa: Sinonime )

Privat ≠ public (Sursa: Antonime )

PRIVÁ, privez, vb. I. Tranz. (Livr.) A împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar. ♦ Refl. A renunța (de bunăvoie sau constrâns la ceva necesar) la un bun sau la un drept. – Din fr. priver, lat. privare. (Sursa: DEX '98 )

A PRIVÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri etc.) A face să nu (mai) beneficieze de ceva inerent și necesar; a lipsi. ~ de drepturi. /<fr. priver, lat. privare (Sursa: NODEX )

A SE PRIVÁ mă ~éz intranz. A renunța la ceva inerent și necesar. /<fr. priver, lat. privare (Sursa: NODEX )

PRIVÁT ~tă (~ți, ~te) Care aparține unei persoane ca individ izolat; care este al unei singure persoane; particular; personal; individual. Întreprindere ~tă. /<fr. privé, lat. privatus (Sursa: NODEX )

PRIVÁ vb. I. tr. A lipsi (pe cineva de ceva), a lua dreptul, putința (cuiva) de a beneficia de ceva. [< fr. priver, it., lat. privare]. (Sursa: DN )

PRIVÁ vb. tr., refl. a (se) lipsi de ceva necesar sau la care are dreptul; a renunța la ceva sau a împiedica pe cineva să beneficieze de ceva. (< fr. priver, lat. privare) (Sursa: MDN )

PRIVÁ vb. v. refuza. (Sursa: Sinonime )

PRIVÁ vb. v. lipsi. (Sursa: Sinonime )

privá (privéz, privát), vb. – A (se) lipsi. Fr. priver. – Der. privat, adj., din fr. privé; privată, s. f., din fr. privé; privați(un)e, s. f., din fr. privation; privatist, s. m. (înv., Trans., persoană care-și face studiile în particular). (Sursa: DER )

privá vb., ind. prez. 1 sg. privéz, 3 sg. și pl. priveáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
priva   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) priva privare privat privând singular plural
privea privați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) privez (să) privez privam privai privasem
a II-a (tu) privezi (să) privezi privai privași privaseși
a III-a (el, ea) privea (să) priveze priva privă privase
plural I (noi) privăm (să) privăm privam privarăm privaserăm, privasem*
a II-a (voi) privați (să) privați privați privarăți privaserăți, privaseți*
a III-a (ei, ele) privea (să) priveze privau priva privaseră
* Formă nerecomandată

privat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular privat privatul priva privata
plural privați privații private privatele
genitiv-dativ singular privat privatului private privatei
plural privați privaților private privatelor
vocativ singular
plural