PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

PRIVEGHETÓR adj. v. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, pru-dent, vigilent. (Sursa: Sinonime )

PRIVEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, suprave-ghetor. (Sursa: Sinonime )

priveghetór s. m., pl. priveghetóri (Sursa: Ortografic )

PRIVEGHETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

priveghetoáre (persoană) s. f., g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoáre (Sursa: Ortografic )