PRIVIGHETÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. (Sursa: DEX '98 )
PRIVIGHETÓR2, privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
PRIVIGHETÓR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește și ~.) (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
privighetor   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular privighetor privighetorul privighetoare privighetoarea
plural privighetori privighetorii privighetoare privighetoarele
genitiv-dativ singular privighetor privighetorului privighetoare privighetoarei
plural privighetori privighetorilor privighetoare privighetoarelor
vocativ singular — —
plural — —