PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A opri, a interzice (producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. probibere. (Sursa: DEX '98 )
PROHIBÍ vb. IV. tr. A interzice, a opri vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri. [< fr. prohiber, cf. lat. prohibere]. (Sursa: DN )
PROHIBÍ vb. tr. a interzice (vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri). (< fr. prohiber, lat. prohibere) (Sursa: MDN )
PROHIBÍ vb. a interzice, a opri, (înv.) a popri. (A ~ vânzarea băuturilor alcoolice.) (Sursa: Sinonime )
prohibí vb., ind. prez. 1 sg. prohibésc, 3 sg. prohibéște, imperf. 3 sg. prohibeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prohibeáscă (Sursa: Ortografic )
A PROHIBÍ ~ésc tranz. (producerea, vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri) A interzice în mod oficial. /<fr. prohiber, lat. prohibere (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
prohibi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) prohibi prohibire prohibit prohibind singular plural
prohibește prohibiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prohibesc (să) prohibesc prohibeam prohibii prohibisem
a II-a (tu) prohibești (să) prohibești prohibeai prohibiși prohibiseși
a III-a (el, ea) prohibește (să) prohibească prohibea prohibi prohibise
plural I (noi) prohibim (să) prohibim prohibeam prohibirăm prohibiserăm, prohibisem*
a II-a (voi) prohibiți (să) prohibiți prohibeați prohibirăți prohibiserăți, prohibiseți*
a III-a (ei, ele) prohibesc (să) prohibească prohibeau prohibiră prohibiseră
* Formă nerecomandată