|
PROROCÍ, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; p. gener. a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: proorocí vb. IV] – Din proroc. (Sursa: DEX '98 )
A PROROCÍ ~ésc tranz. A prezice ca proroc; a profetiza. /Din proroc (Sursa: NODEX )
PROROCÍ vb. 1. v. prezice. 2. v. ghici. (Sursa: Sinonime )
prorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prorocésc, imperf. 3 sg. proroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. proroceáscă (Sursa: Ortografic )
| proroc substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | proroc | prorocul | | plural | proroci | prorocii | | genitiv-dativ | singular | proroc | prorocului | | plural | proroci | prorocilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | proroci verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) proroci | prorocire | prorocit | prorocind | singular | plural | | prorocește | prorociți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | prorocesc | (să) prorocesc | proroceam | prorocii | prorocisem | | a II-a (tu) | prorocești | (să) prorocești | proroceai | prorociși | prorociseși | | a III-a (el, ea) | prorocește | (să) prorocească | prorocea | proroci | prorocise | | plural | I (noi) | prorocim | (să) prorocim | proroceam | prorocirăm | prorociserăm, prorocisem* | | a II-a (voi) | prorociți | (să) prorociți | proroceați | prorocirăți | prorociserăți, prorociseți* | | a III-a (ei, ele) | prorocesc | (să) prorocească | proroceau | prorociră | prorociseră | * Formă nerecomandată |