PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. (Sursa: DEX '98 )

PROSPECȚIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecție s.f. / cf. fr. prospection]. (Sursa: DN )

PROSPECȚIÚNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection) (Sursa: MDN )

PROSPECȚIÚNE s. 1. prospectare. (~ geologice.) 2. prospecțiune seismică v. seismometrie. (Sursa: Sinonime )

prospecțiúne s. f. (sil. -ți-u-; mf. -spec-), g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni (Sursa: Ortografic )

PROSPECȚIÚNE ~i f. Totalitate a cercetărilor efectuate într-o regiune pentru a descoperi zăcămintele de minerale utile. [Sil. -ți-u-] /<fr. prospection (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
prospecțiune   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prospecțiune prospecțiunea
plural prospecțiuni prospecțiunile
genitiv-dativ singular prospecțiuni prospecțiunii
plural prospecțiuni prospecțiunilor
vocativ singular prospecțiune, prospecțiuneo
plural prospecțiunilor