PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: (pop.) potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ. (Sursa: DEX '98 )

PROTOPÓP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter. (Sursa: Sinonime )

protopóp s. m., pl. protopópi (Sursa: Ortografic )

PROTOPÓP ~i m. pop. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protoiereu. /<sl. protopopu (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
protopop   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular protopop protopopul
plural protopopi protopopii
genitiv-dativ singular protopop protopopului
plural protopopi protopopilor
vocativ singular
plural