PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. (Sursa: DEX '98 )

PROZODÍE f. 1) Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul tehnicii versificației. 2) Sistem de pronunțare a silabelor (accentuate și neaccentuate, lungi și scurte). /<ngr. prosodia, fr. prosodie (Sursa: NODEX )

PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia]. (Sursa: DN )

PROZODÍE s. f. parte a poeticii care studiază versificația sub raportul structurii versurilor, al accentelor și cantităților vocale din vers. (< fr. prosodie, lat., gr. prosodia) (Sursa: MDN )

PROZODÍE s. (LIT.) versificație. (Probleme de ~.) (Sursa: Sinonime )

PROZODÍE s. v. articulare, articulație, emitere, pronunțare, pronunție, punctuație, rostire. (Sursa: Sinonime )

prozodíe s. f., art. prozodía, g.-d. prozodíi, art. prozodíei (Sursa: Ortografic )