PUPÍC, pupici, s. m. (Fam. și în limbajul copiilor) Diminutiv al lui pup. – Pup + suf. -ic. (Sursa: DEX '98 )
pupíc s. m., pl. pupíci (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
pupic   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pupic pupicul
plural pupici pupicii
genitiv-dativ singular pupic pupicului
plural pupici pupicilor
vocativ singular —
plural —